Sunt mediatori care, pe langa faptul ca se afla in eroare afirmand ca finalitatea procesului de mediere concretizata prin incheierea unui acord reprezinta practic impacarea partilor, mai fac si imprudenta de a induce publicului larg ideea ca singura satisfactie este cea rezultata din faptul si actul impacarii partilor si nicidecum prestarea de servicii remunerate corespunzator cu nivelul de profesionalism si implicare a mediatorului!
A ignora conceptul "Cat dai, atata face!", care se aplica si in cazul serviciilor de mediere, poate reprezenta intr-o piata libera a profesiilor liberale nu doar o autoevaluare defectuoasa, ci si o eroare grava de management a Biroului de mediator.
In fond, nu este vorba despre altceva decat o subapreciere personala, o lipsa de incredere in capacitatea de a gestiona propriile resurse, o lacuna in gradul de pregatire profesionala!
Cum poate un specialist in analiza de conflict sa evalueze corect alternativele si optiunile generate de beneficiarii serviciilor sale, daca nu face o balanta corecta a onorariului perceput versus volum de munca?
Practicarea unor onorarii care nu se incadreaza intr-o logica financiara prestabilita, nu face altceva decat sa debusoleze clientii. Care sunt criteriile pe baza carora un mediator hotaraste ca intr-un dosar "lucreaza" pro bono, iar in alt dosar percepe un onorariu? Care ar fi principiul care fundamenteaza o astfel de procedura? Si apoi, partile vor aprecia ca acest profesionist (mediator) care a aplicat onorariu zero (0), s-a dedicat cauzei suta la suta?
Interesanta modalitate de a construi si mentine increderea oamenilor in si pe parcursul medierii!
Cat despre impacarea partilor si satisfactia ce o provoaca acest fapt, sa fim seriosi! Refacerea relatiilor, restabilirea puntelor de comunicare pot fi intr-adevar aspecte care dau o anumita satisfactie de ordin profesional mediatorului, insa impacarea partilor nu este si nu poate reprezenta un tel si un scop pentru acesta, caci aici nu este relevanta decat vointa liber exprimata a persoanelor aflate in conflict; conteaza doar ce doresc partile, intr-o exprimare simplista!
Partile vin la mediator nu pentru ca doresc sa se impace si nu stiu cum s-o faca, caci slava Domnului, romanul aranjeaza o cumetrie, pune un gratar si scoate o sticla de palinca si gata impacarea!
Partile vin la mediator pentru ca nu mai intrezaresc singure modalitati de abordare si rezolvare a situatiei conflictuale in care se afla, pentru ca se afla intr-un blocaj de comunicare. De aceea au nevoie de un specialist in comunicare si managementul conflictului!
Articolul 1172 din Codul Civil defineste contractul cu titlu oneros, respectiv contractul cu titlu gratuit. Astfel:
"(1) Contractul prin care fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate este cu titlu oneros.
(2) Contractul prin care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit."
In spectrul celor mai sus mentionate, n-ar fi rau ca mediatorii sa se hotarasca asupra naturii juridice a contractului de mediere din prisma definitiilor puse la dispozitia noastra de catre legiuitor, caci numai asa vor cunoaste inclusiv care este rolul lor in aceasta profesie! In alta ordine a notiunilor, caracterul oneros al unui act juridic (vezi definitia data de dex) nu poate fi confundat in nicio situatie ori circumstanta cu ceea ce unii inteleg prin incasari cash, bancare sau evaluarea in cutii cu bomboane!
Un citat afghan spune asa: "Lucrurile ieftine nu vin fara probleme si nici cele scumpe fara efort!"
Faceti din asta un principiu al medierii si poate ca lucrurile vor arata diferit fata de cum erau acum o jumatate de deceniu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu